Sfarsituri / Noi inceputuri


Simt nevoia sa scriu despre asta.
Urasc sfarsiturile.Orice fel de sfarsituri.Sfarsitul unei veri calduroase pline de surprize,sfarsitul lunii decembrie,sfarsitul unei ploi de vara,sfarsitul unei prajituri ,sfarsitul unui dus rece intr-o zi torida,sfarsitul inceputului.Nu cred in propozitia ''Un sfarsit inseamna un nou inceput'' si totusi am stiut ca o sa se ajunga si aici inca de la prima statie.
Am urcat sfioasa nu stiam ce ma asteapta,ce fel de oameni voi intalni pe parcursul calatoriei.Avem emotii mari pentru ca vedeam o gramada  de ochi pe care nu-i cunosteam.Sunt persoana contradictiilor si desi par sociabila la inceput ,pot fi mai greu de cunoscut si acceptat decat o persoana care isi construieste ziduri in jurul ei.
Am urcat plina de bagaje : aveam o valiza de frustrare,un rucsac de nervi si o geanta de incantare.M-am asezat langa o persoana cu care mai calatorisem in trecut,dar nu am stiut niciodata exact ce destinatie urmarea.Am privit pe geam si am auzit cum trenul a pornit...Mi-a disparut un pic din frustrare si incet ,incet m-am mutat in alt compartiment.Acolo am cunoscut 2 persoane foarte speciale,2 persoane care la inceput nu am crezut ca o sa devina parte din mine.Care erau necunoscute mie si nu imi inspirau prea multa incredere.Ne-a apropiat o experienta oarecum ciudata,toate trei ne opream din ora in ora cate putin.Vorbeam si ne cunosteam din ce in ce mai mult.Mi-a placut asta,mi-a placut ca am avut ocazia sa creez ceva ce poate dura.Langa compartimentul unde stateam noi ,mai erau si alte fete placute.Unele aveau temperamente ciudate,ma speriau.Fiecare intruchipa cate un caracter si nu era o piesa de a lui Caragiale,era realitatea si eu ma confruntam cu ea.Trebuia sa accept si sa tolerez caractere ca imi displaceau ,trebuia sa invat sa ma adaptez,sa ma integrez.Cu fiecare statie pe care trenul o facea,cineva cobora,dar din fericire altcineva urca.Ca intr-un puzzle in care toate piesele isi gaseau locul potrivit.''Locul potrivit''  este o sintagma care nu exprima nici macar 1/2 din ceea ce simt acum.
Sunt invadata de sentimente acum cand stiu ca mai ramane doar o statie.Si toate persoanele vor cobori in Gara Centrala,de unde fiecare isi va astepta un alt tren.Stiu,ca nu imi poate garanta nimeni ca nu voi intalni alte persoane mai speciale care vor umple golul pe care il resimt acum...Dar ma simt goala fara ele...Ma simt ca si cum as pluti fara sens intr-un loc in care probabil lucrurile vor sta cu totul altfel...De fapt ,cu siguranta,vor sta cu totul altfel.
O calatorie atat de neasteptata si-a lasat amprenta asupra personalitaitii mele si pot sa zic ca m-a marcat intr-un mod extrem de ciudat.
Am fost si voi fi intotdeauna o persoana optimista,dar nu pot sa vad acum decat un alt sfarsit,printre multe alte sfarsituri.Un inceput greu care va duce spre ceva bun.Dar stiu ce pot sa fac acum,pot sa sper ca oriunde ma voi afla,voi cauta sa ma inconjor de persoane cel putin la fel de bune ca voi.
''Voi'' cei care ati fost alaturi de mine atunci cand ma asteptam mai putin,voi cei cu care m-am distrat si am ras,voi cei cu care am mintit,voi cei cu care am reusit sa-mi impun punctele de vedere,alaturi de care am plans si alaturi de care am mers 4 ani.VOI cei care m-ati cunoscut !

Va iubesc si ati ajuns la inima mea,fiecare dintre voi in felul vostru,cu modalitatea voastra de a fi!


''-Hai ma,ca mai e putin si ajungem! Luati-va bagajele cu care ati urcat si pe langa asta luati-va fiecare cate o amintire : un suras,o imbratisare,un sarut ,o vorba buna,o incurajare,o promisiune ''

''Mi-e frica de necunoscut,dar cunoscutul ma infioara''

Tacere

Ma aflu intr-o camera plina de fum.In dreptul meu se afla o masuta pe care  o scrumiera neagra plina de tigari zace in tacere.

E tacere…Nu pot si nu vreau sa il aud.El vorbeste,eu tac.El imi zice ‘’Iarta-ma’’ (cum face deobicei cand greseste).Eu ma ridic,deschid geamul si privesc luna care pare mai palida astazi,e plina : plina de confuzie,de indignare,ar vrea sa tipe, dar nu poate.Nimeni nu poate tipa in apartamentul asta gol.

Am parul ciufulit,nu am avut timp sa ma pieptan.Ma vad in reflexia geamului,vreau sa zic ceva,dar ma opresc si ma intorc sa-l vad.

Sta ,s-a oprit din vorbit acum,ma priveste in tacere.As vrea sa articuleze un cuvant,dar prefera doar sa ma priveasca.

Vreau sa stiu ce gandeste,vreau sa ma priveasca cu ADEVARAT,nu superficial ,cum o face de fiecare data.Nu sunt un obiect.

-Spune ceva,rup eu tacerea ca de fiecare data

-Ce vrei sa zic? Esti frumoasa

-Ba nu.

Si aici s-a oprit conversatia noastra.Inchid ochii pret de o clipa ma las furata de amintiri.Imi apar in minte,momentele de singuratate in care imi doream sa-l simt cat mai aproape de mine si acum ca e aici nu profit de asta.

Ce proasta sunt.Nu ma iubeste…

Apoi imi aduc aminte din nou,de promisiunile,de rugamintile,de felul in care ma facea sa zambesc doar cu un mesaj simplu,cordial in care concentra toate sentimentele lui.Imi e dor sa ii fie dor de mine.Acum suntem atat de aproape unu de celalalt si parca un zid ne desparte.Un zid idiot care se pare ca nu poate fi distrus.

-La ce te gandesti? Imi intrerupe el reveria

-La nimic,la noi,la tot.Numai pot continua asa…

-Asa cum?

O sa tac acum.Nu o sa-l invadez cu reprosuri cum fac deobicei.O sa ma controlez,o sa-mi controlez nervii.Dar totusi trebuie sa-i spun ceva,trebuie sa-l fac sa ma doreasca din nou.Si tacerea asta ma omoara.Nu am suportat niciodata tacerea asta care creeaza un abis intre noi.

-Noi doi suntem atat de diferiti

-Stiu,dar eu te iubesc

-Si eu

Din nou tacere mormantala.El pleaca din camera.

Ma voi duce dupa el,il voi urma si maine va fi mai bine.Maine nu va mai fi asa de rece cu mine,ma va dori mai mult,ma va cunoaste mai bine,va fi din nou baiatul de care m-am indragostit candva.

Prioritati.Viitor

M-am neglijat si nu am mai postat nimic despre mine.

Acum:simt o nevoie acuta sa scriu,sa scriu despre orice,oricand...(Si totusi imi e atat de greu sa ma exprim)!!!
A inceput scoala si e ultimul an...Anul in care trebuie cica sa-mi stabilesc prioritatile,sa ma pregatesc pentru un examen important,''cel mai important de pana acum''.
Si nu pot face nimic...Ma simt blocata.
Stiu ce vreau sa fac si nu pot.Alegerile mele sunt momentan puse pe ''hold''.
Muzica ma linisteste ,dar nu suficient de mult incat chiar sa ma gandesc la ce am de facut.In anumite carti/filme   personajele isi gasesc linistea,raspunsurile singuri,departe de cunoscut,invaluiti in necunoscut si departe de tot ceea ce ii poate afecta direct sau indirect.(Stiu fraza asta parca e rupta din Eminescu)
Anul viitor pe vremea asta o sa ma pregatesc de facultate(zic asta pentru ca stiu ca o sa-mi revin la un moment dat si o sa invat pentru bac ),o sa pierd probabil legatura cu o gramada de persoane cunoscute si cel mai probabil nu o sa ma aflu in locul potrivit mie,locul care cred eu ca imi este potrivit.
Ma doare ca nu pot eu alege ce vreau sa fac,ca zarurile au fost deja aruncate,ca altcineva imi decide viitorul pentru moment,pentru ca depind de acel altcineva.Nu-mi place sa depind de cineva,nimanui nu-i place,dar pana la un moment dat toti o facem si toti pretindem ca suntem ok cu asta.Nu sunt ok cu asta.
E o fraza care zice ''If u want something you will find a way,if not you will find an excuse''.Chiar asa? Pentru ca in momentu' asta eu gasesc doar solutii utopice prin care pot obtine ce imi doresc.
Mi-am stabilit deja idealul,trebuie doar sa ocolesc un pic pentru a il putea atinge,asta nu inseamna ca nu-l voi atinge.Sau asta sunt eu fiind optimista,ridicandu-mi singura moralul,pentru ca la naiba, nimeni nu e aici cu adevarat cand ai nevoie de ei.

M-am saturat DEJA de cuvantul bac.


Iar o sa aud/vad comentarii de genul ''te consumi prea mult'' sau ''las' ca o sa fie bine'' 
Anyway.

''Every evening I died and every morning I was born again''.

All in?

Sunt visatoare.Asa ca ...Am sa te intitulez simplu ''Number 32''.

Si cine ar fi crezut ca ai sa ai un post special aici? (Nici macar eu.)

Nu pot sa-mi explic ce sentimente au trecut prin mine in ultimele luni.Sunt atat de multe de zis,si totusi atat de putine.Nu vreau sa incep cu inceputul pentru ca asta nu exista,nu am avut timp sa avem un ''inceput''.

Nu pot sa inteleg ce/cine m-a facut sa-mi pierd ratiunea,in fata ta,ce m-a facut sa fiu atat de vulnerabila si sa accept ''ceva'' ce era deja supus sfarsitului.Esti singurul cu care am putut sa fiu perfect sincera de la inceput,si singurul cu care nu am putut sa fiu in totalitate ''eu''.Cu toate ca m-am deschis tie,nu a fost suficient,pentru ca probabil chiar sunt prea complicata.Am trait intr-o stare de confuzie permanenta,nu am fost sigura niciodata pe mine,pentru ca tu nu mi-ai prezentat nici o garantie,nici macar atunci cand ceream cu disperare una.

Nu ai fost un pion pe tabla mea pentru ca niciodata nu ai existat pe ea.Ai fost desprins din paginile cartii mele,ai fost desprins din dorintele mele si din visele mele,chiar daca ele nu aveau un sfarsit in mintea mea...(nici macar happily ever after).

Inca imi doresc un soulmate si inca stiu ca nu l-am gasit,dar inainte si dupa tine,m-am oprit sa mai caut unul.

Uneori sunt ipocrita mai mult decat imi dau seama,uneori arunc cuvinte doar de dragul de a le arunca,uneori nu sunt sincera nici macar cu mine.

Esti atat de asemanator-diferit mie  intr-un ritm infernal de groaznic.

Don't make promises you can't keep.Don't even make promises you can keep.Because either way, one of us will get hurt in the process of saving the other.

Imi doresc sa pot vedea lucrurile diferit,sa fiu potrivita pentru tine.Dar nu sunt.
Gamers will  play. All in?

Scrisoare pentru tine.

Dragul meu,

Au trecut deja mai mult de 48 de ore,de cand nu te-am mai simtit langa mine,mai mult de 2880 de minute,de cand nu te-am mai sarutat...

Rememorez toate momentele frumoase prin care am trecut impreuna,toate locurile pe care le-am vizitat si le vad in ''ceata'',nici eu nu stiu de ce.Ma simt nehotarata,ma simt la granita dintre realitate si reverie...

Vreau sa te pictez si sa te transform intr-o natura statica,pentru ca vreau sa ramai vesnic alaturi de mine,imortalizat in cele mai frumoase forme si culori. ( Asa cum mi-ai promis,ca vei ramane pentru totdeauna alaturi de mine.)

Numai suportam,chinul sa stiu ca tot ceea ce eu iti spun niciodata nu se va materializa,priveai in gol,si pareai doar o proiectie a celui de care eu m-am indragostit in urma cu 2 ani.Stiu,stiu ce vei spune,ca niciodata nu poate fi ca la inceput;Da,dar eu inca am sperat intr-o utopie.

Cuvintele tale,m-au durut,dar nu m-au distrus,inca mai am puterea sa-ti scriu tot ce simt,deci inca traiesc si inca constientizez prin ceea ce trec.(Sau cel putin asa se pare.)

Am avut incredere in tine,dar tu te-ai jucat cu ea,nu te condamn,inca nu stii ce este iubirea,si nici nu cred ca vei afla prea curand.

Cand m-ai cunoscut,inima mea apartinea altui baiat,dar tie nu ti-a pasat ,m-ai consolat si m-ai inteles,mi-ai promis ca vei fi acolo,cand nimeni altcineva nu este.(Acum,unde esti?.)Pe parcurs,mi-ai intrat abrupt in inima;Inima mea te-a acceptat,pentru ca intotdeauna face cum vrea ea si ma controleaza prea strict,ti-a dat o sansa,si m-a convins pe mine ca meriti orice pe lumea asta.Am lasat la o parte orgoliul,si ambitia mea prosteasca si copilaroasa si m-am chinuit sa te faci sa intelegi lucruri pe care inca nu cred ca le-ai inteles nici acum (Dar niciodata nu e prea tarziu,sau este?).Ti-am construit o personalitate si un vis,un vis pe care sa-l urmezi alaturi de mine ( si da am fost EGOISTA pentru ca ai fostAL MEU).Unde ai lasat toate momentele,amintirile si noptile petrecute impreuna?

Multi baieti mi-au atins buzele,multi mi-au soptit vorbe dulci,dar niciunul nu a avut privilegiul sa-mi cunoasca ''camera'',cu exceptia unuia: A ta.

Daca cu adevarat,suntem haraziti sa ramanem impreuna,atunci viata ne va aduce fata in fata din nou,poate in viata asta,daca nu, eu sper intr-o viata viitoare,in care daca te voi intalni,imi voi aduce aminte de ardoarea cu care te-am iubit...Si sper sa iti aduci si tu aminte de mine atunci cand ma vei intalni din nou.Pentru ca inca mai am puterea sa cred in dragoste adevarata.

Cu mult sentiment,

A ta.

O data cu un nou anotimp...

O data cu un nou anotimp...Toamna...
S-au intamplat mai multe decat credeam eu ca o sa se intample...
In primul rand mi`am dorit sa`mi gasesc un Septembrie...Si uite bine l`am si gasit...si pot zice ca e pentru mine,Si din Septembrie a devenit si Octombrie si va mai deveni cam multe luni de acum incolo...
Am reusit in sfarsit sa scap de fantoma trecutului ce imi bantuia noptile si zilele.
Dar in sfarsit postarea asta nu e despre mine sau despre viata mea ci e dedicata uneia dintre cele mai importante persoane din viata mea.Si surpriza nu e un baiat e o fata.
Dupa cel care m`a schimbat pe plan sentimental a mai existat o persoana ce m`a schimbat pe alt plan,cel al prieteniei.
Pai nu`i dau numele se va simti singura dupa ce va citi acest post.Fi atenta :>.
Totul a inceput din semestrul 2 clasa a7a cand bineinteles clasa era deja cam formata,pe prietenii dar eu nu reusisem sa`mi gasesc asa zisu`l suflet pereche in materie de prietene,pana cand a aparut Ea.
Ok,sunt de acord ca ii datorez cam jumatate din ce sunt acum in materie de popularitate si atitudine in fata baietilor,dar si ea imi datoreaza multee...
Din pacate acum numai suntem in acelas liceu si distanta asta ne.a facut sa sa ne alegem noi grupuri si poate au fost si alte influente dar in sufletul meu tot ea e prietena care a reusit sa invinga barierele normale a unei prietenii banale.
De aceea ii dedic postul asta...
Sa.i aduc aminte noptile in care plangeam dupa cei pe care ii iubeam,sa.i aduc aminte de zilele cu soare in care fumam Vogue la bancute vis-a-vis de Cuza,sa.i amintesc ca impreuna treceam peste tot,sa.i amintesc ca radeam deorece Puiu isi facea ziua in mai si isi invita toti prietenii din Ianuarie,sa.i amintesc ca de fiecare data cand faceam o prostie ma recunostea doar dupa zambet,sa.i amintesc de cate ori am acoperit`o in fata familiei si a prietenilor,sa.i amintesc orele intregi de barfa sau desenele foarte talentate de pe caiete,sa.i amintesc de fesul meu roz,sa.i amintesc de petrecerile interminabile si de betiile crunte in care abia o ridicam de jos :)),sa.i amintesc Valentine`s Day pe care am petrecut`o impreuna la filme,sa.i amintesc de apa la 5 l,sa.i amintesc de certurile rare dar grave,sa.i amintesc de faptul ca ne`a impacat o bancnota de 5 lei,sa.i amintesc ca era geloasa pe iubitul meu,sa.i amintesc ca mi.a facut un dans pe Adda Prietenie Adevarata,sa.i amintesc ca mereu ma facea sa rad,sa.i amintesc ca aveam vbele noastre,sa.i amintesc de profesoara de chimie si de ppturile noastre foarte inspirate,sa.i amintesc de inamicii nostrii din clasa pe care mereu ii evitam doar in 2,sa.i amintesc de prima mea data in club la Bitza,sa.i amintesc de prima mea data in NY cand eu i`am dat curaj sa se urce pe bar,sa.i amintesc de Craciun si de profa de Engleza,sa.i aduc aminte de cel mai nasol Revelion,de cel mai friguros si ratat Pasti cel din 08,si cel mai dragut Pasti 09,si sa`i amintesc de toate filmele vazute impreuna si de toate noptile dormite impreuna de toate plecarile mele rapide `` eu am plecat`` si de toate prostiile mele,de cum ma alintam la ea si ea facea biac:)),sa`i amintesc de toti prietenii ei,sa.i amintesc de ziua ei ratata cand am fost acolo langa ea,sa.i amintesc de mare,si sa.i amintesc de prostiile care le facea,sa.i amintesc de ziua cand a plans ca ne vom desparti,si sa.i aduc aminte de cornurile seven days max,sa.i amintesc cand a luat 3 la fizica,sa.i amintesc cand vroiam sa mergem peste Dunare sa stam acolo,sa.i amintesc cand o faceam sa planga,sa.i amintesc cand o invatam sa vrajeasca lumea:)) si nu in ultimul rand sa`i amintesc de orele de sport sau de chiuleala noastra :">.
Iti multumesc,si chiar daca distanta nu ne ajuta deloc.
Sa stii ca :I`ll never let you go.
Pentru ca : You`re a true friend.
Si pentru ca : we sign our card and letters BFF.
Si pentru ca: TE IUBESC.

-Chiar si cei mai puternici oameni au nevoie de prieteni.-
-Un prieten e ca o sticla de vin: cu cat e mai vechi, cu atat este mai bun-
-Prietenia este armonia omenescului cu divinului-

Pentru el.

Datorita faptului ca sunt intr`o stare de melancolie profunda:
E noapte...tarziu...stelele stralucesc
Trecut de miezul noptii, timpul incearca sa ma rapeasca. Gandul imi sta la tine.
La toate vorbele si clipele petrecute impreuna.
Ma intorc in timp,in prima zi ,15 septembrie,cand te-am cunoscut...e ciudat locul ala numai e cum era...TU numai esti cum erai.Mi-e dor de tine,adevaratul tu,cel care nu ma lasa niciodata sa fiu trista,care facea din noapte zi si care trecea peste toate obstacolele doar fiindca ma iubea.
Mi-e dor de zilele pierdute in bratele tale,de certurile nesfarsite si de impacarile dulci si romantice.
Mi-e dor sa rad,mi-e dor sa ma tachinezi,mi-e dor sa`mi canti...
Mi-e dor sa plangi in bratele mele,mi-e dor sa ne batem,sa ma iei in brate,sa ma cari in carca,mi-e dor sa ne sarutam pe ascuns :)).
Mi-e dor sa`mi spui Te iubesc la fiecare 5 minute
Mi-e dor sa tip la tine
Mi-e dor de parfumul tau..
Mi-e dor sa vorbim la telefon.
Mi-e dor de promisiunile desarte la miez de noapte
Mi-e dor de tot ce inseamna Noi.
Acum numai exista noi..doar tu cu ea si eu cu el.
Dar trecutul e trecut prezentul e prezent.
Si de`ar fi sa fug acum cu tine in lumea mare nu as face-o si stii de ce?
Pentru ca totul are un sfarsit nu este nimic pentru totdeauna si asta am invatat-o de la tine...si am mai invatat ca nu trebuie sa cred in vorbele nimanui...
Dar am invatat si sa iubesc si sa acord incredere deplina...
Si da te-am iubit cu fiecare particica din mine...DA te`am iubit si DA mi-e dor de vechiul tu...de prietenul meu cel mai bun.
Si nu cred ca va mai exista o fata vreodata care sa te iubeasca asa cum te`am iubit eu...
Si de ce deschid acest subiect tocmai acum?
Fiindca astea sunt toate sentimentele mele...si daca vei citi iti vei da seama cat de mult tineam la tine...
Dar ne`am pierdut unul pe altul din prostii copilaresti,nu mi*-e frica sa recunosc ca sunt doar un copil dar experienta traita alaturi de tine m`a maturizat mai mult decat era nevoie si pot spune ca si eu m`am schimbat odata cu tine...
Independent de noi,viata merge inainte,si tu vei ramane in gandul meu pentru totdeauna deci asa demonstrez ca unele lucruri dureaza pe vesnicie.AMINTIRILE nimeni n`o sa mi le fure.
Si daca viata mi`ar da inca o data sansa sa traiesc aceleasi momente langa tine,le-as trai din nou,fara sa schimb nimic,fiindca ce a fost a fost frumos,si stiu ca am gresit si ca ai gresit dar fara greseli nu exista dragoste...
Si numai regret ca te`am cunoscut,zambesc doar.
Iti multumesc pentru tot.
Pentru ca mi`ai aratat ce inseamna sa iubesti cu adevarat si fiindca ai fost acolo undeva mereu in umbra asteptandu`ma.
Si stiu ca vezi asta si iti doresc tot binele din lume,sa gasesti pe cineva cu care sa fii fericit asa cum voi gasi si eu.
Si da iti vine sa crezi?Asta chiar e sfarsitul :)) Sfarsitul nostru un pic cam tarziu sa scriu de toate astea fiindca el deja s`a produs dar oricum sa stii ca orice ar fi undeva tot voi exista si abia astept sa te vad peste ani...sa vad cum esti...
Te`am iubit.
Cu asta am spus tot.
The end.<3