Scrisoare pentru tine.

Dragul meu,

Au trecut deja mai mult de 48 de ore,de cand nu te-am mai simtit langa mine,mai mult de 2880 de minute,de cand nu te-am mai sarutat...

Rememorez toate momentele frumoase prin care am trecut impreuna,toate locurile pe care le-am vizitat si le vad in ''ceata'',nici eu nu stiu de ce.Ma simt nehotarata,ma simt la granita dintre realitate si reverie...

Vreau sa te pictez si sa te transform intr-o natura statica,pentru ca vreau sa ramai vesnic alaturi de mine,imortalizat in cele mai frumoase forme si culori. ( Asa cum mi-ai promis,ca vei ramane pentru totdeauna alaturi de mine.)

Numai suportam,chinul sa stiu ca tot ceea ce eu iti spun niciodata nu se va materializa,priveai in gol,si pareai doar o proiectie a celui de care eu m-am indragostit in urma cu 2 ani.Stiu,stiu ce vei spune,ca niciodata nu poate fi ca la inceput;Da,dar eu inca am sperat intr-o utopie.

Cuvintele tale,m-au durut,dar nu m-au distrus,inca mai am puterea sa-ti scriu tot ce simt,deci inca traiesc si inca constientizez prin ceea ce trec.(Sau cel putin asa se pare.)

Am avut incredere in tine,dar tu te-ai jucat cu ea,nu te condamn,inca nu stii ce este iubirea,si nici nu cred ca vei afla prea curand.

Cand m-ai cunoscut,inima mea apartinea altui baiat,dar tie nu ti-a pasat ,m-ai consolat si m-ai inteles,mi-ai promis ca vei fi acolo,cand nimeni altcineva nu este.(Acum,unde esti?.)Pe parcurs,mi-ai intrat abrupt in inima;Inima mea te-a acceptat,pentru ca intotdeauna face cum vrea ea si ma controleaza prea strict,ti-a dat o sansa,si m-a convins pe mine ca meriti orice pe lumea asta.Am lasat la o parte orgoliul,si ambitia mea prosteasca si copilaroasa si m-am chinuit sa te faci sa intelegi lucruri pe care inca nu cred ca le-ai inteles nici acum (Dar niciodata nu e prea tarziu,sau este?).Ti-am construit o personalitate si un vis,un vis pe care sa-l urmezi alaturi de mine ( si da am fost EGOISTA pentru ca ai fostAL MEU).Unde ai lasat toate momentele,amintirile si noptile petrecute impreuna?

Multi baieti mi-au atins buzele,multi mi-au soptit vorbe dulci,dar niciunul nu a avut privilegiul sa-mi cunoasca ''camera'',cu exceptia unuia: A ta.

Daca cu adevarat,suntem haraziti sa ramanem impreuna,atunci viata ne va aduce fata in fata din nou,poate in viata asta,daca nu, eu sper intr-o viata viitoare,in care daca te voi intalni,imi voi aduce aminte de ardoarea cu care te-am iubit...Si sper sa iti aduci si tu aminte de mine atunci cand ma vei intalni din nou.Pentru ca inca mai am puterea sa cred in dragoste adevarata.

Cu mult sentiment,

A ta.