marți, 4 decembrie 2012

Tacere


Ma aflu intr-o camera plina de fum.In dreptul meu se afla o masuta pe care  o scrumiera neagra plina de tigari zace in tacere.

E tacere…Nu pot si nu vreau sa il aud.El vorbeste,eu tac.El imi zice ‘’Iarta-ma’’ (cum face deobicei cand greseste).Eu ma ridic,deschid geamul si privesc luna care pare mai palida astazi,e plina : plina de confuzie,de indignare,ar vrea sa tipe, dar nu poate.Nimeni nu poate tipa in apartamentul asta gol.
Am parul ciufulit,nu am avut timp sa ma pieptan.Ma vad in reflexia geamului,vreau sa zic ceva,dar ma opresc si ma intorc sa-l vad.
Sta ,s-a oprit din vorbit acum,ma priveste in tacere.As vrea sa articuleze un cuvant,dar prefera doar sa ma priveasca.

Vreau sa stiu ce gandeste,vreau sa ma priveasca cu ADEVARAT,nu superficial ,cum o face de fiecare data.Nu sunt un obiect.

-Spune ceva,rup eu tacerea ca de fiecare data
-Ce vrei sa zic? Esti frumoasa
-Ba nu.
Si aici s-a oprit conversatia noastra.Inchid ochii pret de o clipa ma las furata de amintiri.Imi apar in minte,momentele de singuratate in care imi doream sa-l simt cat mai aproape de mine si acum ca e aici nu profit de asta.
Ce proasta sunt.Nu ma iubeste…
Apoi imi aduc aminte din nou,de promisiunile,de rugamintile,de felul in care ma facea sa zambesc doar cu un mesaj simplu,cordial in care concentra toate sentimentele lui.Imi e dor sa ii fie dor de mine.Acum suntem atat de aproape unu de celalalt si parca un zid ne desparte.Un zid idiot care se pare ca nu poate fi distrus.

-La ce te gandesti? Imi intrerupe el reveria
-La nimic,la noi,la tot.Numai pot continua asa…
-Asa cum?

O sa tac acum.Nu o sa-l invadez cu reprosuri cum fac deobicei.O sa ma controlez,o sa-mi controlez nervii.Dar totusi trebuie sa-i spun ceva,trebuie sa-l fac sa ma doreasca din nou.Si tacerea asta ma omoara.Nu am suportat niciodata tacerea asta care creeaza un abis intre noi.

-Noi doi suntem atat de diferiti
-Stiu,dar eu te iubesc
-Si eu
Din nou tacere mormantala.El pleaca din camera.

Ma voi duce dupa el,il voi urma si maine va fi mai bine.Maine nu va mai fi asa de rece cu mine,ma va dori mai mult,ma va cunoaste mai bine,va fi din nou baiatul de care m-am indragostit candva.

marți, 18 septembrie 2012

Prioritati.Viitor

M-am neglijat si nu am mai postat nimic despre mine.
Acum:simt o nevoie acuta sa scriu,sa scriu despre orice,oricand...(Si totusi imi e atat de greu sa ma exprim)!!!
A inceput scoala si e ultimul an...Anul in care trebuie cica sa-mi stabilesc prioritatile,sa ma pregatesc pentru un examen important,''cel mai important de pana acum''.
Si nu pot face nimic...Ma simt blocata.
Stiu ce vreau sa fac si nu pot.Alegerile mele sunt momentan puse pe ''hold''.
Muzica ma linisteste ,dar nu suficient de mult incat chiar sa ma gandesc la ce am de facut.In anumite carti/filme   personajele isi gasesc linistea,raspunsurile singuri,departe de cunoscut,invaluiti in necunoscut si departe de tot ceea ce ii poate afecta direct sau indirect.(Stiu fraza asta parca e rupta din Eminescu)
Anul viitor pe vremea asta o sa ma pregatesc de facultate(zic asta pentru ca stiu ca o sa-mi revin la un moment dat si o sa invat pentru bac ),o sa pierd probabil legatura cu o gramada de persoane cunoscute si cel mai probabil nu o sa ma aflu in locul potrivit mie,locul care cred eu ca imi este potrivit.
Ma doare ca nu pot eu alege ce vreau sa fac,ca zarurile au fost deja aruncate,ca altcineva imi decide viitorul pentru moment,pentru ca depind de acel altcineva.Nu-mi place sa depind de cineva,nimanui nu-i place,dar pana la un moment dat toti o facem si toti pretindem ca suntem ok cu asta.Nu sunt ok cu asta.
E o fraza care zice ''If u want something you will find a way,if not you will find an excuse''.Chiar asa? Pentru ca in momentu' asta eu gasesc doar solutii utopice prin care pot obtine ce imi doresc.
Mi-am stabilit deja idealul,trebuie doar sa ocolesc un pic pentru a il putea atinge,asta nu inseamna ca nu-l voi atinge.Sau asta sunt eu fiind optimista,ridicandu-mi singura moralul,pentru ca la naiba, nimeni nu e aici cu adevarat cand ai nevoie de ei.

M-am saturat DEJA de cuvantul bac.


Iar o sa aud/vad comentarii de genul ''te consumi prea mult'' sau ''las' ca o sa fie bine'' 
Anyway.


''Every evening I died and every morning I was born again''.





marți, 15 mai 2012

All in?

Sunt visatoare.Asa ca ...Am sa te intitulez simplu ''Number 32''.

Si cine ar fi crezut ca ai sa ai un post special aici? (Nici macar eu.)
Nu pot sa-mi explic ce sentimente au trecut prin mine in ultimele luni.Sunt atat de multe de zis,si totusi atat de putine.Nu vreau sa incep cu inceputul pentru ca asta nu exista,nu am avut timp sa avem un ''inceput''.
Nu pot sa inteleg ce/cine m-a facut sa-mi pierd ratiunea,in fata ta,ce m-a facut sa fiu atat de vulnerabila si sa accept ''ceva'' ce era deja supus sfarsitului.Esti singurul cu care am putut sa fiu perfect sincera de la inceput,si singurul cu care nu am putut sa fiu in totalitate ''eu''.Cu toate ca m-am deschis tie,nu a fost suficient,pentru ca probabil chiar sunt prea complicata.Am trait intr-o stare de confuzie permanenta,nu am fost sigura niciodata pe mine,pentru ca tu nu mi-ai prezentat nici o garantie,nici macar atunci cand ceream cu disperare una.
Nu ai fost un pion pe tabla mea pentru ca niciodata nu ai existat pe ea.Ai fost desprins din paginile cartii mele,ai fost desprins din dorintele mele si din visele mele,chiar daca ele nu aveau un sfarsit in mintea mea...(nici macar happily ever after).
Inca imi doresc un soulmate si inca stiu ca nu l-am gasit,dar inainte si dupa tine,m-am oprit sa mai caut unul.
Uneori sunt ipocrita mai mult decat imi dau seama,uneori arunc cuvinte doar de dragul de a le arunca,uneori nu sunt sincera nici macar cu mine.
Esti atat de asemanator-diferit mie  intr-un ritm infernal de groaznic.

Don't make promises you can't keep.Don't even make promises you can keep.Because either way, one of us will get hurt in the process of saving the other.



Imi doresc sa pot vedea lucrurile diferit,sa fiu potrivita pentru tine.Dar nu sunt.
Gamers will  play. All in?