vineri, 26 aprilie 2013

Sfarsituri / Noi inceputuri


Simt nevoia sa scriu despre asta.
Urasc sfarsiturile.Orice fel de sfarsituri.Sfarsitul unei veri calduroase pline de surprize,sfarsitul lunii decembrie,sfarsitul unei ploi de vara,sfarsitul unei prajituri ,sfarsitul unui dus rece intr-o zi torida,sfarsitul inceputului.Nu cred in propozitia ''Un sfarsit inseamna un nou inceput'' si totusi am stiut ca o sa se ajunga si aici inca de la prima statie.
Am urcat sfioasa nu stiam ce ma asteapta,ce fel de oameni voi intalni pe parcursul calatoriei.Avem emotii mari pentru ca vedeam o gramada  de ochi pe care nu-i cunosteam.Sunt persoana contradictiilor si desi par sociabila la inceput ,pot fi mai greu de cunoscut si acceptat decat o persoana care isi construieste ziduri in jurul ei.
Am urcat plina de bagaje : aveam o valiza de frustrare,un rucsac de nervi si o geanta de incantare.M-am asezat langa o persoana cu care mai calatorisem in trecut,dar nu am stiut niciodata exact ce destinatie urmarea.Am privit pe geam si am auzit cum trenul a pornit...Mi-a disparut un pic din frustrare si incet ,incet m-am mutat in alt compartiment.Acolo am cunoscut 2 persoane foarte speciale,2 persoane care la inceput nu am crezut ca o sa devina parte din mine.Care erau necunoscute mie si nu imi inspirau prea multa incredere.Ne-a apropiat o experienta oarecum ciudata,toate trei ne opream din ora in ora cate putin.Vorbeam si ne cunosteam din ce in ce mai mult.Mi-a placut asta,mi-a placut ca am avut ocazia sa creez ceva ce poate dura.Langa compartimentul unde stateam noi ,mai erau si alte fete placute.Unele aveau temperamente ciudate,ma speriau.Fiecare intruchipa cate un caracter si nu era o piesa de a lui Caragiale,era realitatea si eu ma confruntam cu ea.Trebuia sa accept si sa tolerez caractere ca imi displaceau ,trebuia sa invat sa ma adaptez,sa ma integrez.Cu fiecare statie pe care trenul o facea,cineva cobora,dar din fericire altcineva urca.Ca intr-un puzzle in care toate piesele isi gaseau locul potrivit.''Locul potrivit''  este o sintagma care nu exprima nici macar 1/2 din ceea ce simt acum.
Sunt invadata de sentimente acum cand stiu ca mai ramane doar o statie.Si toate persoanele vor cobori in Gara Centrala,de unde fiecare isi va astepta un alt tren.Stiu,ca nu imi poate garanta nimeni ca nu voi intalni alte persoane mai speciale care vor umple golul pe care il resimt acum...Dar ma simt goala fara ele...Ma simt ca si cum as pluti fara sens intr-un loc in care probabil lucrurile vor sta cu totul altfel...De fapt ,cu siguranta,vor sta cu totul altfel.
O calatorie atat de neasteptata si-a lasat amprenta asupra personalitaitii mele si pot sa zic ca m-a marcat intr-un mod extrem de ciudat.
Am fost si voi fi intotdeauna o persoana optimista,dar nu pot sa vad acum decat un alt sfarsit,printre multe alte sfarsituri.Un inceput greu care va duce spre ceva bun.Dar stiu ce pot sa fac acum,pot sa sper ca oriunde ma voi afla,voi cauta sa ma inconjor de persoane cel putin la fel de bune ca voi.
''Voi'' cei care ati fost alaturi de mine atunci cand ma asteptam mai putin,voi cei cu care m-am distrat si am ras,voi cei cu care am mintit,voi cei cu care am reusit sa-mi impun punctele de vedere,alaturi de care am plans si alaturi de care am mers 4 ani.VOI cei care m-ati cunoscut !

Va iubesc si ati ajuns la inima mea,fiecare dintre voi in felul vostru,cu modalitatea voastra de a fi!


''-Hai ma,ca mai e putin si ajungem! Luati-va bagajele cu care ati urcat si pe langa asta luati-va fiecare cate o amintire : un suras,o imbratisare,un sarut ,o vorba buna,o incurajare,o promisiune ''

''Mi-e frica de necunoscut,dar cunoscutul ma infioara''

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu